Nu este pentru prima data cand, ca atunci cand am parasuta dintr-un acelasi avion, spre un acelasi "punct fix", punctul fix al meu si al domnului Plesu, nu coincid.
Dadu-i acum nas in nas cu un articol al dumnealui, articol numit "Moartea, o misiune implinita" si ma enervai si incepui a zice (acolo in feisbuc, la locul faptei) aste vorbe:
Cine naiba o pune vreodata fund, neantului asta de prostie umana? Se creaaza cele mai fantasmagorice fantasmagorii, se priveste viata cu tot soiul de ochelari 3d si de lentile deformante, dar cu . . .
Si atunci imi dadui seama ca iar ma intind la vorba, si imi luai de lucru pentru acasa.
Cine naiba o putea sa puna vreodata fund, neantului asta de prostie umana?
Se creeaza cele mai fantasmagorice fantasmagorii, se priveste Viata cu tot soiul de ochelari 3d si de tot soiul de lentile, care mai de care mai deformante, se priveste Viata, in toate chipurile cu "ochii mintii" (cu imaginatia) dar, cu "ochiul liber" sau, cum sa ii zic ca sa fie mai clara treaba si sa nu mai amestecam in laboratorul asta numit creier, ceea ce pe de o parte captam cu "ochiul liber" si pe de alta ceea ce "fabricam" cu a noastra proprie imaginatie, dand astfel nastere unei "disolutii" si nu unei "fotografii"?
Am zis atunci, "cu ochiul boului", pentru ca boul nu are imaginatie, si atunci, nu vede una si se gandeste la alta.
Mai pe scurt, si mai clar decat orice altceva, e de spus (daca tot ne uitam de mii si mii de ani cu ochiul fizic si nu-l vedem nicaieri),ca imagini din acest imens Dumnezeu (in care stam cu totii precum Iona in pantecele balenei), luam cate ne pofteste inima, cu aparatul de fotografiat sau cu aparatul de inregistrat video, imediat ce ii dam "play", indiferent in ce parte indreptam obiectivul.
Mai pe . . . babeste decat asa, cum ar putea cineva explica?
No hay comentarios:
Publicar un comentario