Obiectivism

Unul dintre primii oameni care au indemnat la obiectivism, gasesc eu a fi fost "Cratylos" si care (in intelegerea mea) a spus:
"Cel mai bun lucru e sa nu spunem nimic, ci ... sa aratam (sa indicam) cu degetul"
Ca sa ne apropiem cat mai mult de intelegerea corecta acestui mesaj, trebuie sa intelegem mai intai ca fiecare dintre noi, fiintele rationale, suntem in acelasi moment, centru al unui "univers vizibil", dupa cum si centru al unui "univers mental".
Nu putem spre exemplu pune degetul pe Soare, dar atunci cand face parte din universul nostru vizibil, il putem indica cu degetul.
Tot la fel, o vrabie pe un gard, o putem indica unui interlocutor, atunci cand atat vrabia cat si interlocutorul au prezenta reala in universul nostru vizibil.
Noi oamenii, datorita elementului numit "ratiune" putem face uz atat de informatiile numite "la propriu", cat si cele "figurate" (sau "la figurat").

Spre exemplu, daca ne gandim in termeni din circulatia rutiera, la momentul cand intalnim un "semn de circulatie" stim ca acesta este un mod figurat prin intermediul caruia aflam detalii despre ceea ce urmeaza sa intalnim intr-un univers care in acel moment nu il putem indica cu degetul, fiind situat in afara universului vizibil de la acel moment.
Informatia semnalizata ca existenta, de acel semn, ne devine "informatie obiectiva" imediat ce o putem "matura" cu privirea, imediat ce ne intra in "campul vizual".
Cum avem in imaginile aci prezente, daca am fi situati in locul din care a fost fotografiata imaginea, desi nu am putea atinge cu degetul "Turnul Eiffel" sau orice al element al fotografiei, face parte din spiritul definitiei lui Cratylos, intra in campul informatiei pe care ne putem formula la modul obiectiv rationamentul, indicarea cu degetul a oricaruia dintre elementele ce se vad in fotografie.
Dar cata vreme nu ne aflam in acel loc, si reprezentarea imaginii ne-o facem mental (prin plasmuire mentala) sau prin orice mod intermediar de reproducere ("icono", fotografie, video, etc) atunci nu suntem centru al acelui "univers vizual" si referintele noastre la acest "obiectiv" nu mai apartin "obiectivismului" ci "subiectivismului" sau "relativismului".

Mutand acum exemplificarea pe un teren extrem de "spinos", cel al religiei, cel al icoanei,
e de spus ca Isus a lansat mesajul ca oamenii sa nu isi bazeze rationamentul pe informatie sugerata de "iconos".
Cum exemplificam mai sus, vederea acelui "icono" (simbol) caruia ii spunem "semn de circulatie" ne transmite mesajul ca dincolo de el vom intalni la modul obiectiv ceea ce ni se reprezinta in acel "icono" (imagine, simbol), si in realitate chiar se demonstreaza validitatea sau invaliditatea acelui mesaj.
Asezarea pe un suport palpabil a unei imagini este, in afara de rezultatul actului de "a desena" sau al aceluia de "a sculpta" este, si mai noul "a fotografia" sau a inregistra video.

Cand e vorba de acest "icono" numit "fotografie" stim ca nu intotdeauna o fotografie reprezinta o persoana care exista, si pe care chiar putem sa ajungem a o avea in al nostru univers vizual, ci ca poate reprezenta o imagine a unei persoane care a existat (si pe care, nu o mai putem ajunge nicicum a o atinge cu degetul).

Vederea intr-o imagine a cascadei Niagara sau a Polului Nord, desi nu face (sau nu va face niciodata) parte din al nostru "univers vizual" la modul propriu, face insa parte din informatia obiectiva, fiind informatie care rezista a ceva care in aritmetica se numeste "proba", fiind astfel o prezenta demonstrabila.

Una peste alta, Obiectivismul este filozofia care ne invita sa tinem cont de ceea ce suntem si sa ne bazam rationamentul intotdeauna pe ceea ce se cheama "vrabia din mana" si niciodata pe ceea ce se cheama "vrabia de pe gard.